Planificarea integrată a dezvoltării spațiale în contextul guvernanței zonelor metropolitane
Această cercetare urmărește să dezvolte o strategie cuprinzătoare de coordonare eficientă a politicilor de dezvoltare metropolitane din România. Prin examinarea nivelurilor de guvernanță naționale și metropolitane în patru țări și zone metropolitane ca studii de caz, teza investighează necesitatea unui instrument de planificare a teritoriului metropolitan aliniat cu politicile naționale. Cercetarea recunoaște importanța voinței politice, a dialogului cu părțile interesate și a valorificării oportunităților la nivel de oraș ca factori critici pentru succesul asociațiilor de dezvoltare intercomunitară. Cu toate acestea, asociațiile metropolitane existente au demonstrat performanțe limitate din cauza inadecvării instrumentelor, resurselor și a mandatelor limitate. Sunt necesare modificări legislative la nivelul administrației centrale pentru a aborda aceste probleme și pentru a depăși fragmentarea metropolitană.
Studiul argumentează faptul că, în timp ce instrumentele de planificare a teritoriului și structurile flexibile de guvernare pot fi suficiente pentru orașele medii și mici, orașele mari necesită o cooperare metropolitană instituționalizată. Eșecul Planurilor și Strategiilor de Dezvoltare Urbană Integrată de a reconcilia interesele divergente de dezvoltare spațială și de a oferi un cadru unificat pentru zonele metropolitane evidențiază acest neajuns.
Pentru a informa structurarea proceselor de planificare a teritoriului metropolitan din România, studiul examinează abordări practice din zone metropolitane europene precum Lyon (Franța), Bologna (Italia), Poznań (Polonia) și Cluj-Napoca (România). Acesta evaluează capacitatea strategiilor metropolitane, a planurilor spațiale și a politicilor de dezvoltare integrată de a aborda provocările de dezvoltare spațială, luând în considerare adaptabilitatea abordărilor europene la contextul administrativ românesc.
Rezultatele contribuie la un concept instrumental pentru planificarea integrată în zonele metropolitane ale României, în contextul unui cadru legislativ care susține rescalarea competențelor la nivel metropolitan. Cercetarea identifică factori comuni de succes și oferă pași sugestivi pentru reformarea sistemului de planificare și amenajare a teritoriului în orașele românești de nivel secund. În mod relevant, abordează o lacună de cercetare privind relația dintre instrumentele de planificare a teritoriului și configurațiile instituționale din România, care nu a fost explorată până acum în detaliu. Studiul subliniază, de asemenea, necesitatea unui proiect metropolitan național și a reformei Asociațiilor de Dezvoltare Intercomunitară, care să coincidă cu discursul public în curs și cu eforturile legislative curente.
Prin examinarea instrumentelor strategice, programatice și normative pentru gestionarea dezvoltării metropolitane, cercetarea identifică factorii spațiali și instituționali care influențează selecția acestora în contextul românesc. Teza se încheie prin prezentarea a șase considerații pentru crearea și implementarea unor strategii eficiente de dezvoltare spațială metropolitană pentru orașele de nivel secund din România. Aceste considerații acoperă aspecte precum identificarea zonelor metropolitane, stabilirea aranjamentelor de guvernare asimetrice, definirea structurilor instituționale, determinarea competențelor, dezvoltarea documentației de planificare metropolitană și gestionarea relației dintre planificarea strategică, normativă și programatică.