Arhitectura de interior în România – O istorie din prima jumătate a secolului XX. Vol. 1: Eclectism, academism francez
Volumul I al „Arhitecturii de interior în România – o istorie din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX”, intitulat „Eclectism, academism francez (sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului XX)”, are o structură dihotomică, prima parte abordând programele publice de arhitectură, iar cea de-a doua reședințele private. Am optat pentru această divizare, pentru a releva atât diferențele cât și asemănările dintre cele două tipuri de clădiri, precum și ordinea cronologică în care arhitecții au fost solicitați pentru construirea lor.
În altă ordine de idei, se poate afirma că arhitectura românească se dezvoltă în contextul european al acelor timpuri, predominanța academismului francez fiind firească prin raportare la ceea ce se întâmpla în restul continentului. În plus, având în vedere că până la eclectism, în arhitectura noastră nu exista niciun curent bine conturat, recurgerea la acest stil trebuie percepută ca temelia evoluției arhitecturii românești moderne.