Mutații în arhitectura locuinței individuale în România 1947-1989
Cartea pe care o propune Editura UAUIM este prima lucrare care tratează subiectul locuinței în perioada 1947-1989 la nivel național, acoperind mediile urban și rural și are la bază lucrarea de doctorat a autorului, susținută în septembrie 2014 în cadrul școlii doctorale a UAUIM sub îndrumarea prof. univ. dr. arh. Emil Barbu Popescu. Autorul este absolvent al Academiei de Arhitectură al Universității Elveției Italiene (Accademia di Architettura, Università della Svizzera Italiana) cu un master în studii avansate în arhitectura teritoriului la aceeași universitate.
Proiectul este unic în peisajul editorial arhitectural și academic în România și prezintă primul pas în completarea istoriei recente a arhitecturii românești prin prezentarea fenomenului arhitecturii locuinței individuale în România în perioada dintre încheierea celui de-al Doilea Război Mondial și Revoluția din decembrie 1989. Cercetarea fundamentează relevanța studiului arhitecturii locuințelor individuale din respectiva perioadă și scoate la lumină o întreagă serie de date noi și conexiuni economice, legislative, culturale, politice, statistice, stilistice, etc.
În problematica mai vastă a locuirii contemporane, volumul ar deveni un material de referință pentru înțelegerea temei mai vaste a locuirii postdecembriste nu doar în cazul locuințelor individuale ci și a celor colective sau semicolective.