Conectivitate și rețele ecologice. Infrastructura verde
Obiectul acestui demers științific îl reprezintă analiza unor concepte de natură ecologică – precum infrastructura verde, conectivitatea ecologică și coridoarele ecologice – care pot deveni instrumente de planificare teritorială durabilă, dacă sunt bine înțelese și implementate. Realizarea conectivității ecologice este un obiectiv al multor politici europene din ultimii ani, de care planificarea teritoriului trebuie să țină seama prin politici și legi adecvate, care să permită implementarea ulterioară. În această perioadă în România se vorbește despre obținerea „continuităților ecologice”, în aceeași idee de a se evita fragmentarea terenurilor cauzată de urbanizare, construirea de infrastructuri sau de alte activități antropice.
Considerarea conectivității ecologice în activitatea de planificare a teritoriului devine din ce în ce mai necesară, dar nu este clar până acum în ce constă această abordare, ce trebuie făcut din punct de vedere legal și operațional pentru includerea acestui nou concept în documentațiile de urbanism și amenajare a teritoriului. De aceea, scopul acestei cărți este identificarea și posibila completare a unor goluri care există în ceea ce privește implementarea conceptului de conectivitate ecologică în România, în special la nivel legislativ.
Prin tema aleasă, cartea poate reprezenta un punct de sprijin atât la nivel științific – pentru studenți, masteranzi, doctoranzi, cercetători din domeniul planificării teritoriului și în cel al științelor vieții și pământului – cât și la nivel practic, pentru specialiștii planificatori ce lucrează în domeniile urbanism și amenajarea teritoriului, decidenții și cei ce implementează politici publice în domeniul administrativ, politicienii, agenții economici, comunitățile locale, cetățenii.