Stratigrafia spațiului muzeal arheologic
Publicația pornește de la cercetarea de doctorat a autorului și reprezintă o versiune actualizată a acesteia.
Abordarea Oanei Diaconescu în „Stratigrafia spațiului muzeal arheologic” urmează un drum interesant
între metodă și instrumente, mai întâi interdisciplinare și apoi disciplinare, într-o investigație privind
definirea și organizarea domeniilor de interes legate de zonele arheologice. Întrebarea pusă de acest
studiu, după ce a prezentat aspecte și strategii bine încadrate cu exemple tipologice, își propune să
aducă în discuție alegerile din domeniu în inserarea unei posibile activități muzeale pe și în parcul
arheologic. Problemele ridicate sunt contextualizate pe durata proceselor de săpătură/ șantierului
arheologic care raportează posibile alegeri privind participarea utilizatorilor la toate fazele cercetării.
„Lucrarea propune două teze importante. Prima se referă la utilizarea termenului de „cercetare
stratigrafică” în proiectarea arhitecturală.
Prin distincția și separarea actuală a arheologiei de procesul de proiectare se dorește adaptarea unei
serii de concepte legată de cele două discipline pentru realizarea de noi edificii muzeale. A doua noțiune
se referă la lipsa disciplinei muzeografice din România, care a devenit un instrument important, în urma
dezvoltării urbane și a importanței ariilor istorice în procesul de planificare. Studiile sale propun
utilizarea noțiunii de „bun de patrimoniu”, ca sistem teritorial complex, capabil să confere muzeelor o
articulare, în concordanță cu rolul lor și să mențină valorile culturale.”
Studiul se împarte în: elaborarea metodei, de la identificarea parametrilor până la explorări ale metaproiectului și dezvoltarea unor ipoteze de aplicare a procedeului la patrimoniul cultural românesc.
Profesor dr. arh. Brunetto DE BATTÉ, Università degli Studi di Genova, Italia