Această lucrare nu este un curs sau un tratat de Geometrie descriptivă, ci introduce o posibilă metodă-interfață de aplicare practică, intuitivă, creativă și potențial generatoare de contract afectiv a elementelor teoretice în cadrul seminariilor de GD, având ca scop înțelegerea mai profundă a reprezentărilor Construitului în triada competențe declarative (teorie) - competențe procedurale (practică) - valori asociate și oferind o alternativă de lucru din perspectiva unui profesor-arhitect celor care interacționează cu această disciplină în special în facultățile de construcții.
În acest sens autorul propune o suită de teme de seminarii (însoțite și de standarde de realizare și evaluare), cărora le oferă și un model de posibilă rezolvare, în ideea: i) depășirii barierelor ce apar firesc între obligativitatea însușirii unei discipline fără a înțelege sau a ți se demonstra constant “la ce folosește” și punerea acesteia în contextul mai larg al fenomenului Construitului, ii) nevoii înțelegerii reprezentărilor Construitului în sensul (re)cristalizării legăturii profunde între arhitectură și ingineria în construcții pentru cei aflați la început de Drum și a semnificației Drumului, pentru împlinirea potențialului personal, precum și iii) găsirii unui răspuns poate mai eficient, mai creativ, mai interesant și cu mai mare efect la așteptările noilor generații de studenți care: a) provin din licee cu profiluri diferite, dar se regăsesc în fața acelorași provocări într-o facultate cu o strictă specializare, b) în general nu au ales acest traseu profesional neapărat din vocație, c) în covârșitoare majoritate nu au făcut anterior o pregătire dedicată (precum studenții facultăților de arhitectură) și d) a căror devenire s-a produs, până la începutul studenției în ingineria construcțiilor, într-un context fundamental diferit de cel al generațiilor părinților și profesorilor lor.
Prin urmare, chiar dacă Geometria descriptivă rămâne aceeași peste timp, interacțiunea studenților cu această disciplină și fără un contact prealabil cu aceasta este sau pare a fi diferită în prezent în binomul informație - cunoștințe, de unde și nevoia căutării unor modalități de a face ca acest proces să fie unul legat direct de ceva practic (skills), creativ și individual, cu implicare personală, în raport cu care studenții (whishful thinking...) să iasă din zona de confort și să “semneze” un contract afectiv.