Ipostazele țesutului tradițional difuz. Studiu de caz – zona Popa Nan

Cercetarea propune documentarea diverselor ipostaze ale țesutul tradițional difuz din zona Popa Nan, prin intermediul unor lecturi urbane complementare menite să ofere perspective diverse asupra fiecărui strat care s-a scris de-a lungul perioadelor sale de evoluție. Pornind de la ipoteza că țesutul urban reprezintă o arhivă a orașului sau a unei zone, în care s-au depozitat succesiv și stratificat mărturii despre devenirea acestuia, lecturarea elementelor martor poate fi revelatoare atât pentru compunerea unei imagini complete și coerente a istoriei sale. În același timp, decodificarea perceptelor ascunse ale structurilor care au stat la baza dezvoltării anterioare a zonei, devine o posibilă resursă de intervenție pentru o viitoare dezvoltare a zonei care să păstreze aceeași logica intrinsecă care a ordonat diversele scrieri, suprapuneri, ștergeri și înlocuiri de straturi urbane.
Primul obiectiv se referă deci la conturarea unei imagini cât mai relevante a zonei de la geneză și până în prezent prin intermediul lecturilor urbane menite în primă instanță, să descompună firul narativ în diferitele lui perioade evolutive relevante, să le descifreze pe două paliere majore: palierul istoric care vizează dimensiunea temporală și propune citirea evenimentelor importante și modul în care au influențat dezvoltarea zonei atât din puncte de vedere social și cultural, dar și la nivel simbolic și afectiv, în timp ce palierul morfologic atinge dimensiunea fizică a zonei și presupune citirea elementelor componente ale țesutului: rețeaua de rute, insulele, construitul și textura lui – toate acestea fiind propuse pentru lectură în paralel cu procesele generatoare.
Al doilea obiectiv presupune transpunerea imaginii de ansamblu formată în urma suprapunerii rezultatelor obținute din fiecare tip de lectură, într-o resursă care să ghideze potențialele intervenții pe același fir narativ care a generat țesutul tradițional difuz al zonei în încercarea de a păstra o continuitate între etapele evolutive. Scopul final este reconcilierea a celor două viziuni opozante: pe de-o parte viziunea conservatoare care militează pentru muzeificarea țesutului istoric și înghețarea dezvoltării acestuia și pe de altă partea viziunea novatoare care pune pe primul loc dezvoltarea orașului inclusiv cu prețul pierderii straturilor istorice. Prin extragerea unor principii de intervenție care să păstreze permanența planului, țesutul tradițional difuz rămâne un țesut viu care poate permite o dezvoltare ulterioară prin inserții care nu îi întrerup firul narativ sa ci îl continuă grefându-se pe amprentele sale genetice.