EXTRA-REFERENȚIAL|AUTO-REFERENȚIAL|NON-REFERENȚIAL. Meta-proiectul lui Valerio Olgiati

Lucrarea explorează noțiunile de extra-referențial, auto-referențial și non-referențial în arhitectură, concentrându-se asupra operei arhitectului elvețian Valerio Olgiati. Autorul propune investigarea modurilor în care non-referențialitatea, ca idee teoretică și ca strategie proiectuală, se reflectă în lucrările lui Olgiati și să evalueze relevanța acestei idei pentru arhitectura contemporană. În prima parte, referința este explorată ca instrument de interpretare a operei, printr-o analiză a modului în care sensul se construiește fie prin acumularea de cunoștințe, fie prin percepția directă și experiențială a observatorului. Exemplele studiate variază de la opere literare și artistice clasice, până la obiecte cotidiene cu puternic impact cultural, ilustrând tranziția către o „lume non-referențială”, în care arhitectura își definește identitatea mai mult prin relațiile interne ale propriilor elemente decât prin legătura cu contextul exterior. A doua parte a volumului cercetează legătura dintre ideile teoretice și practica lui Valerio Olgiati prin intermediul noțiunii de „meta-proiect” – un termen propus de Peter Eisenman –, investigând dacă abordarea non-referențială a lui Olgiati poate genera o reorientare a disciplinei arhitecturale peste generații. Lucrarea pornește de la obsesia pentru o întrebare simplă – „de ce?” – într-o explorare a relației dintre proiect, practică și percepție în arhitectura contemporană.