Cartea, care cuprinde un vast teritoriu de cercetare multidisciplinar, are ca subiect restudierea spațiului public (preponderant bucureștean) prin prisma unei aprecieri care combina observația simplă, “naturală”, de bun-simț elementar, cu o perspectivă estetică augmentată – una care alătură istoria intelectuală a disciplinei și “bunul-simț” cultivat, tentația haptică “la lucru” a omului contemporan. Este re-propusă, în esență, o re-așezare “la zi” a omului față de arhitectură: nu de la depărtare, arid-științific și observațional, ci prin apropiere, prin consum consistent imediat și intim, în virtutea ideii că orice creație de arhitectură și design arhitectural, de la cea mai banală casă până la arhitecturile experimentale, nu este obiect sau imagine de privit, ci loc destinat unei locuiri superioare. A cărui finalitate este să retrezească simțurile adormite sau atrofiate ale cetățeanului lumii, să-i ajute evoluția sensibilă și spirituală.