Lucrarea este o monografie a mutaƫiilor funcƫionale suferite de spaƫiul de cult creștin, de la apariƫia sa oficială, ca efect al Edictului de la Milan, semnat de împăratul Constantin cel Mare în anul 313, până la fenomenul de secularizare generat de gândirea iluministă și ajuns la apogeu în secolul XX, dar abordează și problematica funcƫionării spaƫiului de cult în contextul crizei actuale generate de pandemia Covid-19 și de războiul de pe continentul european. Programul de cult creștin este tratat ca rezultat al adaptării programelor consacrate ale Antichităƫii (basilica, templul etc.), ca produs al unor arhetipuri de gândire sacră (Mircea Eliade), ca efect al interacƫiunii între religiile monoteiste (creștină, iudaică, islamică) ori cultele creștine (ortodox, catolic, protestant). Se analizează mecanismele desacralizării spaƫiului de cult creștin, ale compatibilităƫii sale cu alte tipuri de funcƫiuni, cu un caracter permanent sau temporar, dar și condiƫiile istorice și contextul social-antropic care aduc transformări de criză în spaƫiul consacrat cultului creștin.