În investigarea unei teme atât de alunecoase, autoarea a avut buna inspirație de a nu porni pe o cale liniară și așezată, ci a propus o metodă de investigare individuală, de unică folosință, perfect adecvată – metoda euristică. Și-a creat un drum propriu, o metodă care îmbină intuiția cu documentarea, pe alocuri și cu un pic de cercetare convențională, în schimb cu multă critică de arhitectură cu experimentul de tipul trial-failure-try again, toate guvernate de mult bun simț profesional, educat și antrenat. Demersul este cât se poate de adecvat în cercetarea unui fenomen ca foam architecture, un complex caracterizat de intuiție și variație, mutație și adaptare.
Deci, rebelă ea însăși la formule genealogice, pledoaria nu forțează în mod continuu modelarea pe principiul cauză-efect, ci are sincope și aglutinări provocatoare, momente în care se oprește spre a-și contempla câte o aserțiune și dintr-o altă perspectivă. A rezultat o bază de discuție fecundă și multi stratificată ca și foam architecture, ancorată în munca de analiză critică a fragmentelor de arhitectură contemporană, ordonate astfel încât să-i susțină ipoteza.
Studiul este o lucrare științifică cu o problematică contemporană dificilă, tratată superior, bogat documentată și sistematizată neconvențional, pe un traseu de cercetare și descoperire euristică grefată cu studii statistice, exact matematice, ce surprind diagramatic cele cinci elemente studiate.