Lucrarea contribuie la fundamentarea teoretică a unei abordări sociale în arhitectură, propunând o investigare a relației dintre mediul construit și coeziunea socială. În acest sens, au fost studiate în detaliu comunitățile intenționale contemporane de tip cohousing, coliving și ecovillage și au fost reliefate mecanismele prin care arhitectura acestor ansambluri stimulează contactul și interacțiunea dintre membrii lor. Explorând o zonă de cercetare aflată la confluența dintre științele mediului construit și științele sociale, lucrarea ajută la o mai bună înțelegere a acestor tipologii specifice de locuire.