Această lucrare se bazează pe teza de doctorat în urbanism „Reconsiderarea siturilor postindustriale în dezvoltarea durabilă a organismului urban” susținută în urmă cu mai mult de 10 ani în urmă și elaborată sub îndrumarea științifică a profesorului emerit dr. arh. Alexandru M. Sandu. Pornind de la o temă extrem de prezentă în orașul unde mai mult de 15 ani am activat profesional având funcția de arhitect șef, demersul actual are intenția de a delimita și de a fundamenta opțiuni de intervenție în siturile post industriale cu instrumente care astăzi sunt posibile sau pentru care cadrul legal aflat în revizuire creează fundamentul juridic.
Tema terenurilor inactive, rezultat al unei dezvoltări anterioare de tip industrial, este una des întâlnită în România iar problematica reconsiderării lor în contextul oportunităților de dezvoltare actuale vine însoțită de o istorie complicată de dată recentă privind privatizarea acestora.
Noul referențial european din domeniul planificării spațiale aduce în prim plan o serie de teme clar definite în Agenda Urbană pentru Uniunea Europeană lansată în 2016. Prioritățile definite de aceasta devin teme principale pe agenda autorităților locale și în România și, în contextul revizuirii noilor documentații de urbanism, orașele se concentrează pe o valorificare superioare a resurselor funciare importante, printre acestea numărându-se în mod principal aceste situri.
Cartea își propune astfel să structureze subiectul în trei teme principale: delimitarea conceptuală a siturilor post industriale, cu o investigare atentă a caracterului acestora în România post 1990, o sintetizare a procesului de reconfigurare juridică a marilor proprietăți grevate de activități economice în mediul urban românesc și o selectare a posibilelor instrumente care să faciliteze intervenții adecvate cu potențialul de dezvoltare al acestora.