A.C.M. este o metodă care poate fi utilizată în studii de teoria și istoria arhitecturii și artelor, utilizându-se, cu precădere, pentru rigurozitatea cu care clasează, compară și cartografiază documentația provenita din arii largi. Procesul inventarierii, sistematizării informației și teoretizării, folosite în diverse domenii științifice, cum ar fi arheologia sau biologia, și-au dovedit fiecare punctul său propriu de vedere, concluziile finale și ipotezele fiind pertinente și de necontestat. Este folosită ca o metodă de structurare și investigare a tuturor seturilor de relații conținute de complexul de probleme multidimensionale, necuantificabile. Ceea ce aduce nou A.C.M. este analiza multicriterială cu rădăcini în multe câmpuri de activitate din domeniul conexe subiectului cercetat. Tocmai de aceea, metoda a putut fi folosită în multe domenii, de la astronomie la marketing, științe economice, arheologie și teoria arhitecturii. Ceea ce face A.C.M. este să aducă informația din domeniul intuiției, al unei priviri de departe, prin intermediul unor tabele extrem de minuțios întocmite, ce se supun regulilor analizei matematice, în cadrul științific, cu rezultate de o rigoare demnă de a se denumi concluziile unei analize științifice. De exemplu, pentru analizarea celei mai bune soluții în cazul unui proiect de fezabilitate, analiza se structurează pe cele trei axe, unde se vor introduce problematicile specifice, pe fiecare domeniu în parte: circulații, cost, eficiență, etc. Soluția se găsește la intersecția în spațiu, a proiecțiilor pe axe din punctele corespunzătoare datelor introduse și este soluția care întrunește-intersectează toate variantele ce validează problematicile impuse de temă.
Mai mult decât o simplă metodă de cercetare, ACM formează o gândire de tip analitic a viitorului arhitect. El va căpăta, prin studiul său, câteva deprinderi absolut necesare viitoarei meserii. Putem vorbi despre obișnuința de a utiliza doar material bibliografic de calitate care să ofere informații pertinente despre orice subiect dar și de realizarea unei baze de date documentare necesare pe viitor. Studiul va obișnui ochiul să selecteze ceea ce este semnificativ în compoziție și în informația imagistică. Planșele de descompunere morfologică și de re-compunere în stil, îi familiarizează pe viitorii arhitecți de interior cu meseria lor, când vor fi nevoiți permanent de a alege obiecte disparate și de a le recompune în compoziții armonioase. Aceste planșe sunt totodată și mood-board de inspirație, exerciții de compoziție și armonie stilistică.