Lucrarea de față își propune construirea unui fundal teoretic al topoarhitecturii, o tipologie din ce în ce mai întâlnită în zilele noastre. Deși este un domeniu emergent, topoarhitectura reprezintă un subiect puțin teoretizat. Această tipologie reprezintă o abordare arhitecturală integrată, care mizează pe eliminarea discontinuităților tipice modului de construire tradițional, creând spații mai accesibile, în armonie cu mediul.
Volumul aduce laolaltă idei și concepte teoretice esențiale, explicând, prin intermediul exemplelor, diferite moduri de intervenție care ne permit să înțelegem cum au apărut anumite configurații. Cartea este structurată în șapte capitole: primele capitole au rolul de a defini și de a delimita subiectul discuției, atât temporal, cât și ca întindere și întrepătrundere cu alte domenii, iar ultimele capitole se concentrează pe determinarea principalelor morfologii, concepte și momente cheie în evoluția toporhitecturii.
Topoarhitectura este o abordare capabilă să răspundă provocărilor actuale prin propuneri inovatoare, adaptate contextului cultural și natural. În același timp, investigația acestui domeniu ne ajută să înțelegem mai bine arhitectura convențională și să fim mai receptivi și mai sensibili față de mediul în care trăim.