Cartea are la bază cercetările efectuate în timpul stagiului doctoral și concluziile elaborate în lucrarea susținută în ianuarie 2015. Lucrarea se dorește a fi un studiu aplicat, ce explorează asocierile existente între oameni și clădiri, spații de tranziție și stradă și reflectarea lor fizică în aspectul edificiului (materiale folosite, distribuirea și utilizarea spațiului, ambianța creată). Prin analizarea mai multor modele de curți interioare adaptate contextului, au putut fi identificate o serie de variabile sau constante ale caracteristicilor arhitecturale, ceea ce a condus la definirea unor categorii taxonomice a spațiilor de tranziție.
Întotdeauna, modul de a locui (evenimentul urban) evoluează congruent, într-o relație biunivocă, cu spațialitatea urbană. Spațiul public este cadrul sine qua non al vieții urbane, iar locuința al spațiului privat și în acest sens trebuie văzută (înțeleasă) motivația studiului aprofundat al curților interioare și gangurilor, ele fiind entități generate de un mod de locuire tradițional, pe de o parte, și generatoare ale unei realități sociale multifațetată, pe de altă parte. Sunt spații aflate la granița dintre public și privat, locul unde negocierea lor este provocată și realizată, balanța fiind înclinată într-o parte sau cealaltă în funcție de poziționarea și utilitatea ce le-a fost acordată în cadrul construcției.
Investigarea spațiilor de tranziție ca goluri negative ale fondului construit oferă o continuitate contextuală între structurile sociale tradiționale interiorizate, între modul de viață contemporan și oraș. Astfel că, interesul se îndreaptă către descoperirea sensurilor și valorilor prezente într-un țesut urban moștenit a priori, în care curtea interioară și spațiile de tranziție persistă încă, în ciuda schimbărilor sociale și a cerințelor noilor moduri de viață, devenind caracteristici intrinseci ale țesutului urban.