Arhitectura de interior în România - O istorie din prima jumătate a secolului XX. Vol. 3 : Arhitectura interbelică

„Arhitectura de interior în România” este o istorie din veacul de modernitate 1850-1950. Acest demers poate fi comparat cu acela al realizării unei fresce secvențiale a evoluției arhitecturii de interior în România. Este vorba însă de o arhitectură care merită (re)descoperită, fie și numai pentru a putea fi apreciată la adevărata ei valoare. În altă ordine de idei, se poate afirma că arhitectura românească se dezvoltă în contextul european al acelor timpuri, predominanța academismului francez fiind firească prin raportare la ceea ce se întâmpla în restul continentului.
Volumul al III-lea al lucrării abordează cea mai importantă etapă cronologică a evoluției arhitecturii românești moderne, perioada interbelică. Este epoca României Mari, în care statul român se bucură, mai ales în anii 1930, de o prosperitate unică în istoria poporului nostru. Aici îl menționez pe arhitectul Duiliu Marcu, cel care a adus o contribuție remarcabilă la întreaga arhitectură interbelică din țara noastră.