Topii ale anilor ’60. Heterotopia: o modalitate de a gândi politic în arhitectură
În această lucrare am studiat câteva tipuri de utopii arhitecturale dezvoltate în perioada anilor ’60 și am încercat să le interpretez într-o cheie a posibilelor explicații politice pe care acestea le presupun:
• “UTOPIILE” au încercat preluarea elementelor de noutate și specularea aspectelor lor pozitive pentru a imagina modul cum acestea vor putea transforma atât viața umană, cât și disciplina profesională.
• “DISTOPIILE” au fost o reacție critică venită din partea profesiei privitoare la acceptarea naivă a noilor mijloace tehnologice, făra a critica rolul lor de structuri de putere pentru arhitectură.
• În final, am propus recuperarea noțiunii de “HETEROTOPIE”, așa cum a fost definită de către Michel Foucault la finalul anilor ’60, atât în termeni de validitate sau actualitate, cât și privitor la eventuale linii de continuitate cu demersuri similare.
Instrumente și teorii posibil valide au fost testate în acest periplu din istoria arhitecturii, posibil de recuperat de o practică contemporană: încercarea de a ține laolaltă, într-un sistem labirintin sau topologic, modificările și transformările perpetue ale unei noi societăți [Yona Friedman]; înțelegerea arhitecturii în termeni de activitate și program, mai degrabă decât în cei rigizi de formă și construcție [Archigram, Cedric Price]; înțelegerea arhitecturii într-o paradigmă culturală, prin intermediul căreia utilizatorii sunt deopotrivă transformați afectiv [Hans Hollein]; includerea necesităților psihologice în configurarea mediului construit [Haus-Rucker-Co; Coop Himmelb(l)au]; perceperea logicii cantitative a sistemului capitalist și asumarea unei poziții amorale, post dialectice, “dincolo de bine și de rău” [Archizoom]; preeminența și necesitatea unei emancipării umane în opoziție cu îmbrățișarea tehnologiei pentru sine [Superstudio], dar și înțelegerea culturii populare sub forma unui subconștient colectiv, care ar putea fi stimulat și recuperat pentru formularea unor noi locuri ale comunității, contestatare în raport cu irelevanța unei economii de consum [Rem Koolhaas].