Studiul analizează evoluția arhitecturii irakiene în ultimul secol, punând accent pe influențele socio-politice și culturale care au modelat mediul construit. Lucrarea urmărește transformarea orașelor tradiționale arabe, caracterizate prin țesut organic, curți interioare și decorații islamice, sub impactul modernizării occidentale, al colonizării britanice și al schimbărilor de regim politic. Sunt evidențiate momente istorice marcante precum apariția Regatului sub mandat britanic, perioada monarhiei hașemite cu implicarea unor mari arhitecți internaționali (Gropius, Le Corbusier, Wright), și etapa constituirii republicii Irakiene, marcată de colaborarea cu țările socialiste din Europa de Est. În paralel, cercetarea explorează pierderea treptată a elementelor vernaculare sub influența occidentală și nevoia de a le reinterpreta pentru a contura o identitate arhitecturală contemporană. Exemple precum turnurile de vânt, musharabiya și materialele tradiționale arată potențialul integrării principiilor arhitecturii vernaculare în arhitectura modernă. Studiile de caz, care analizează operele consacrate ale unor arhitecți renumiți precum Rifat Chadirji și Hassan Fathy, dar și proiecte recente (AMBS, ZRS Architekten), subliniază importanța continuității culturale și oferă un ghid incipient pentru arhitecții care vor proiecta în Irak. Este evidențiat modul în care tradiția constructivă locală, reinterpretată creativ, este o sursă de identitate culturală.