Sinteze teoretice de ecologie și ecologie urbană
În România ecologia urbană este privită încă cu reticență, mai ales în ceea ce privește acceptarea sistemelor ecologice dominate de om ca sisteme ecologice, argumentul principal fiind legat de incapacitatea acestora de productivitate ecologică. În egală măsură planificatorii spațiali nu sunt receptivi la noile abordări din ecologia urbană, rămânând tributari unei viziuni din anii ’50 prin care mediul este redus la suma „factorilor de mediu”. Pornind de la aceste considerente, lucrarea își propune să sintetizeze teoria și, în general, baza de cunoștințe a ecologiei urbane, utilizând totodată vocabularul corect din punct de vedere științific. Mai exact, sunt expuse principiile organizării ierarhice a mediului din perspectiva geografiei și ecologiei privind structura, funcțiile și dinamica sistemelor socio-ecologice cuplate și a rolului planificării în codezvoltarea acestora. Lucrarea se adresează atât ecologilor, fiind în acest sens o pledoarie pentru faptul că ecologia urbană nu este o fantezie, ci o ramură a ecologiei, cât și planificatorilor spațiali, către care pledează pentru importanța considerării aspectelor de mediu în planificare. Pentru un public mai larg, lucrarea are ca obiectiv împărtășirea unei viziuni sistemice, care să înlocuiască abordările sectoriale, nocive și contraproductive din anii ’50, prin care omul și natura sunt separate. Așa cum o arată chiar titlul său, lucrarea este una pur teoretică, fiind dedicată conceptelor de bază. Argumentația prin exemplificare este redusă la un minim necesar, impus de caracterul voit sintetic al întregii construcții.