Cele optsprezece fețe ale stilului florentin-maur

Stilul florentin-maur în arhitectura românească interbelică reprezintă o analiză alternativă, amplă, interdisciplinară și nuanțată dedicată unui fenomen arhitectural original, prezent pe scară largă în peisajul urban al Bucureștiului și al altor orașe din România. Lucrarea pornește de la metodologia vizual-culturală a lui Aby Warburg (Atlasul Mnemosyne) și de la reflecțiile asupra modernității formulate de Matei Călinescu, completate de contribuțiile lui Ernst Kris, Otto Kurz privind imaginea și mitologia artistului, și Paul Barolsky în ceea ce privește rolul istoricului de artă ca narator. Prin această grilă, cartea propune o interpretare inovativă a unui stil istoric marginalizat în cercetarea clasică și abordat de curând prin analize tradiționale.
Lucrarea definește stilul florentin-maur și demonstrează că acesta constituie un repertoriu distinct în istoria arhitecturii românești, diferit de revival-ul mediteraneean, fără să excludă apartenența la acesta. Analiza pornește de la o amplă cartare a fondului construit: sute de clădiri din București — în special din zonele Aviatorilor, Primăverii, Cotroceni — și din alte orașe românești, documentate in situ și printr-o arhivă de peste 2000 de imagini. Pe baza acestei investigații vizuale, sunt identificate 18 sub-stiluri sau zone de influențe compozite preluate sau purtate, de la filonul post-fanariot, romantic-neogotic, venețian și Fachwerk, până la interferențe cu stilul național, Art Deco, modernismul interbelic, orientalismul european, arhitectura totalitară stalinistă sau chiar formule contemporane.
Volumul oferă, de asemenea, o analiză socială și culturală a rolurilor comanditarilor și arhitecților implicați — mulți dintre aceștia proprietari sau locuitori ai unor astfel de imobile. Proprietarii, la rândul lor provin din diferite comunități etnice, sociale și profesionale și au avut un rol în proliferarea imobilelor de acest tip. Iar arhitecții formați în școli occidentale, au importat la rândul lor în București un imaginar mediteraneean, oriental și neo renascentist transpus prin sensibilitatea și condiționările urbane locale. Studiul pune în lumină faptul că stilul florentin-maur a reprezentat o preferință arhitecturală a unei elite urbane cosmopolite și cultivate, într-un moment de modernizare accelerată a orașului și a societății, și, în același timp, într-un moment de debut al globalizării.