Dinu GHEORGHIU
Scurtă prezentare de Ileana Tureanu
Caietul Documentar se înscrie în strategia Uniunii Arhitecților din România de recuperare și valorificare a reperelor arhitecturii naționale prin intermediul arhivelor pe care le deține. El își propune să readucă în atenția publică dar mai ales a profesioniștilor opera și personalitatea lui Dinu Gheorghiu, un arhitect care a influențat decisiv modernizarea arhitecturii românești și care, în ciuda unei cariere internaționale remarcabile, a rămas insuficient cunoscut în propria țară. Recuperarea operei sale reprezintă nu doar un act de dreptate profesională, ci și o necesară reîntregire a memoriei arhitecturii românești.
Prima parte (54 pagini) prezintă proiectele din perioada în care a trăit și lucrat în România, când a participat la concursuri de arhitectură și urbanism și a construit mult, s-a bucurat de succes, premii și recunoaștere. Revista ARHITECTURA a fost observatorul și cronicarul acelor ani, iar prezentarea acestei perioade se bazează în mare măsură pe articolele publicate în paginile sale.
Partea a doua (94 pagini) prezintă activitatea și lucrările realizate după stabilirea sa în Grecia, în cadrul propriului birou, alături de arhitecții Ruxandra Gheorghiu și Florin Grigore. Am păstrat integral prezentarea firmei DRGF ARCHITECTS realizată de aceștia și le mulțumim pentru colaborare, implicare și generozitatea cu care ne-au ajutat să redescoperim personalitatea lui Dinu Gheorghiu. În această perioadă a activat sub numele de Dino Georgiou și s-a afirmat ca unul dintre pionierii arhitecturii moderne din Orientul Apropiat.
Arhitectul Dinu Gheorghiu este un reper al arhitecturii românești postbelice. Plecarea sa definitivă din România, în anul 1977, a făcut ca numele să-i fie eliminat din proiectele prezentate după această dată și creația sa să intre, treptat, într-un con de umbră. Astăzi, numele său este mult mai puțin prezent în memoria profesională decât amploarea operei sale ar justifica. Nu a revenit niciodată în țară și nu i-a plăcut să vorbească despre sine. A fost și a rămas discret întreaga viață.
În anii '60 și '70 era însă considerat unul dintre „băieții-minune” ai arhitecturii românești, alături de Romeo Belea, Constantin Săvescu și Gabriel Cristea. Prezența sa elegantă, nonconformismul rafinat, forța vulcanică a creativității, verva demersului artistic și a desenului, precum și eficiența și autoritatea profesională făceau din tânărul profesor un personaj admirat, cu un aer ușor misterios.
A obținut diploma de arhitect în anul 1957 și, în primii ani după absolvire, a participat la numeroase concursuri de arhitectură și urbanism, pe care le-a și câștigat, acestea reprezentând una dintre puținele modalități de afirmare profesională ale epocii. În paralel cu activitatea de proiectare, a rămas în școală, unde a fost un profesor apreciat și a format generații de arhitecți, în perioada 1964-1977.
Proiectele sale au marcat profund arhitectura românească a anilor '60 și '70. A creat prototipurile hoteliere ale epocii socialiste, într-un moment în care turismul redevenea un domeniu important al economiei. Primele realizări au fost hotelurile amplasate în centrele unor reședințe de județ. A urmat Centrul de Formare și Perfecționare a Cadrelor din Turism – o veritabilă academie națională a hoteleriei – iar punctul culminant l-a reprezentat complexul Aurora, stațiune concepută, proiectată și realizată în numai nouă luni. Mai mult decât autorul unor clădiri remarcabile, Dinu Gheorghiu era un creator de idei. Desena cu o rapiditate uimitoare și avea capacitatea rară de a transforma o intuiție într-o soluție arhitecturală coerentă și convingătoare. În perioada colaborării cu profesorul arhitect Cezar Lăzărescu, în anii '60, a avut o contribuție semnificativă la realizarea unor proiecte emblematice: Hotel Europa din Eforie Nord, Aeroportul Otopeni, ansambluri rezidențiale și hoteliere în stațiunile Mamaia și Mangalia, Parlamentul din Khartoum. Atât în facultate, cât și la Institutul Carpați, Dinu Gheorghiu s-a dovedit un coordonator puternic și eficient. A știut să adune în jurul său talente tinere și ambițioase, să construiască echipe și să insufle colaboratorilor încredere, responsabilitate și libertate creatoare. Gabriel Tureanu, Gabriel Iordăchescu, Ileana Neicu și Ștefan Șteblea s-au numărat printre colaboratorii și discipolii săi. Avea un talent aparte de a îmbina autoritatea cu eleganța.
Privite astăzi, proiectele sale își păstrează prospețimea conceptuală și rigoarea profesională, confirmând capacitatea autorului de a anticipa direcții care aveau să devină definitorii pentru arhitectura contemporană. În 1977, Dinu Gheorghiu a ales să se stabilească în Grecia, unde și-a continuat cariera la nivel internațional. A lucrat pentru firme de renume, precum „Frank Basil” și „Farman Farmaians” din Atena, apoi a fondat propriul birou de arhitectură, „Dino Georgiou & Partners – Architects, Planners”, căruia i s-au alăturat fiica sa, Ruxandra Gheorghiu, și ginerele său, Florin Grigore. Împreună au realizat o impresionantă serie de proiecte în țările mediteraneene și arabe.
Nonconformist, fermecător și exuberant, dar și un muncitor împătimit, cucerea cu ușurință clienții, fie că erau emiri sau secretari de partid. Avea darul de a înțelege dorințele interlocutorului din câteva cuvinte și de a le transforma instantaneu în viziuni spațiale spectaculoase. A fost un pionier al arhitecturii moderne din Orientul Apropiat, concepând peste 1.500 de proiecte și realizând peste 400 de construcții în 15 țări. Printre acestea se numără Banca Națională a Ciprului, sediul Liniilor Aeriene Cipriote și Complexul Symphony din Kuweit, distins cu premiul „Award of Excellence 2010”.
De-a lungul unei cariere impresionante, Dinu Gheorghiu a fost recompensat cu peste 20 de premii în competiții de arhitectură. Deși nu a revenit niciodată în România, opera sa continuă să inspire și să definească excelența arhitecturii contemporane. Peste ani, Dinu Gheorghiu rămâne o figură emblematică a arhitecturii noastre, prin opera sa durabilă și prin destinul său profesional excepțional.