GHID METODOLOGIC DE PROIECTARE PE PRINCIPII DE NEUROARHITECTURĂ. Spații socio-medicale

Editori coordonatori: Mihaela Zamfir, Andreea Robu-Movilă, Françoise Pamfil, Codruța Iana

Fonduri FFCSU_UAUIM 2026

ISBN 978-606-638-453-7

suport media: tipar

publicat: 2026

Această carte s-a născut din dorința de a apropia reflecția teoretică asupra neuroarhitecturii de practica proiectării spațiilor socio-medicale. Începutul demersului este reprezentat de volumul colectiv Neuroarhitectura. Creier, corp, construcție, publicat în 2025, rezultat al unui efort interdisciplinar de cercetare și al încercării de a contura fundamentele unui domeniu aflat încă în formare. De la întrebarea despre ce înseamnă neuroarhitectura am trecut, firesc, la întrebarea despre felul în care principiile sale pot orienta proiectarea.
La început, ne-am imaginat un instrument metodologic sintetic, alcătuit dintr-un număr restrâns de principii, scheme și repere aplicabile în practica arhitecturală. Cercetarea desfășurată în cadrul proiectului NEURO-ARHI Lab 3.0, întâlnirile succesive ale echipei și confruntarea perspectivelor provenite din domenii diferite ne-au arătat însă că o asemenea sinteză nu putea fi realizată fără o aprofundare pe măsura complexității temei. Fiecare răspuns a deschis alte întrebări, iar ceea ce fusese gândit inițial ca un document concis s-a dezvoltat treptat într-o lucrare de peste 200 de pagini, cu o structură proprie și cu instrumente destinate proiectării, analizei și evaluării mediului construit.
Intenția inițială a fost aceea de a formula un cadru general de proiectare pe principii de neuroarhitectură, aplicabil unei diversități cât mai mari de programe. Pe măsură ce cercetarea a avansat, am înțeles însă că rigoarea presupune particularizare. O locuință, o școală, un spital, o clădire de birouri sau un hotel nu pot fi analizate printr-un set nediferențiat de criterii, deoarece fiecare program angajează alte activități, temporalități, vulnerabilități și relații între utilizatori. Am ales, de aceea, ca acest prim volum să fie dedicat spațiilor socio-medicale, acolo unde relația dintre mediul construit, sănătate, autonomie, îngrijire și demnitate devine deopotrivă evidentă și profund sensibilă.
Considerăm această alegere nu o restrângere a cercetării, ci începutul specializării sale. Aceasta deschide posibilitatea unor dezvoltări viitoare dedicate altor programe esențiale ale vieții contemporane: locuirii, educației, spațiilor de muncă, ospitalității, clădirilor culturale, mediilor comerciale și de servicii, precum și spațiilor publice și infrastructurilor de mobilitate. Fiecare dintre acestea va necesita propriile întrebări, criterii și instrumente de evaluare, păstrând, în același timp, un nucleu comun: atenția acordată relației dintre om și mediul construit.