https://doi.org/10.54508/978-606-638-353-0
Din punct de vedere al sociologiei arhitecturii și urbanismului, subiectul femeilor pioniere în arhitectură poate fi abordat în două feluri: folosind metode cantitative și statistici sau folosind metode calitative și studii de caz. Am optat pentru studiile de caz și prezentarea modelelor de urmat pentru profesie. Am preferat această abordare a femeilor în profesie, privindu-le atât ca subiecte, cât și ca obiecte de cercetare.
Cercetarea din cadrul bursei Vasile Pârvan de la Roma, inclusă în această carte, a elaborat un arbore decizional al rolului femeii (mecen, arhitectă, utilizator) în contextul arhitecturii care reacționează la apă ca hazard sau apă ca patrimoniu.
În proiectul actual, în care unul din studiile de caz continuă cercetarea privind Roma, trecerea de la gen la incluziune este luată în considerare și în contextul tendințelor europene spre sustenabilitate, fiind vorba în proiect și de reziliența la dezastre, inclusiv inundații. Ambele aspecte sunt contemplate în contextul Noului Bauhaus European, o replică ideală actualizată a Bauhausului original situat în perioada interbelică asupra căreia se concentrează această cercetare.
Legătura dintre cele două studii este realizată de activitatea desfășurată în contextul unor asociații europene privind femeile cercetător contemporane, inclusiv în domeniul arhitecturii.
ID | Permalink | Description |
---|---|---|
607-177 | https://editura.uauim.ro/pub/eim-607-177.pdf | Elementul dual apă și incluziunea în programele de arhitectură din prima jumătate a secolului al XX-lea |