Studiul Formei la Arhitectură_2.0.
Publicarea volumului ”Studiul Formei la Arhitectură – selecție din fondurile de arhivă relevante pentru evoluția învățământului de arhitectură și design 1990 -2020” face parte dintre rezultatele proiectului de cercetare „Studiul Formei la Arhitectură_2.0: Cercetare documentară, scanare și digitalizare fonduri de arhivă relevante pentru evoluția învățământului de arhitectură și design, preocupările și direcțiile de cercetare ale studenților arhitecți din perioada 1990-2020”, acronim StuFoArh_2.0, selectat pentru finanțare în urma competiției Cercetare UAUIM 2024 (UAUIM-FFCSU-2024-006).
Am considerat o datorie de onoare a continua proiectul StuFoArh 2023, prin care am cercetat istoria disciplinei Studiul Formei din anii de început ai Școlii până în 1989, care ne-a relevat comori uitate ale Școlii noastre, pentru a scoate în evidență reușita colegilor noștri care au preluat succesiv, prin schimbul de generații, această disciplină, îmbinând creativitatea cu tradiția Școlii și ghidând-o în secolul al XXI-lea.
Cercetare de arhivă desfășurată de colegii din echipa proiectului a scos la lumină peste 4500 de planșe desenate cu o extrem de mare varietate de stiluri și tehnici de reprezentare.
Realizările studenților noștri, relevă, mai ales după anul 2000, o privire mai fugară, uneori, asupra lucrurilor, dar și capacitatea de sinteză, atenția la detalii și sensibilitatea acestora. Prezența crescândă în viața noastră și a studenților a diferitelor mijloace digitale de reprezentare grafică sau de construcție tridimensională a necesitat astfel și o schimbare a tipologiei temelor de studiu, pentru a fi atractive pentru studenți și a le stimula dorința de a apela în continuare la tehnicile clasice de reprezentare, care pot surprinde mult mai bine emoția și delicatețea creativității lor.
Prin munca de cercetare desfășurată dorim a stimula perpetuarea elementului uman în elaborarea desenelor și prezentărilor de arhitectură, și nu neapărat în opoziție cu cel realizat mecanic, ca obligație la unele discipline din curricula, ci ca o completare și exercițiu permanent al ”mâinii care ascultă de gând”, deci ca sprijin, ca unealtă cea mai la îndemână în procesul de creație al artefactului, indiferent de scara acestuia – urbană, arhitecturală, obiect de design.